Ma intrebam zilele
trecute daca tangoul asta e de sex feminin. Ca l-au dansat intai numai barbatii,
nu ar fi un argument neaparat. Dar ca are toane, ar putea fi. Pe urma am facut
un ocho spate si m-am gandit: stai mah, ca femeia esti tu. Oglinda esti tu,
femeie. Toanele – ca sa fiu in continuare finuta – sunt ale tale.
Eh, acu' ca am
recunoscut, ce vreau sa zic e: vai ce frumos poate fi uneori la tango! Chiar si
cand stau doar 2 ore la inceput cand inca nu a venit nici un sfert din
dansatori. Si am dansat o singura tanda
-dupa multa pauza, de imi vine sa-mi dau tangoul la scoala iar. Dar o
tanda faina rau! Si am fost mai relaxata si am respirat si eu constient. Pana si
disocierile le-am constientizat! Si impiedicarile :D
Ei, si ajunsa acasa,
stand cu ochii in tavan ca, deh, adrenalina, gandindu-ma la toate teoriile
despre ce trebuie si nu trebuie sa existe la o milonga ca sa se simta oamenii
bine, m-a lovit o revelatie. Trebuie sa ai chef. N-ai, totul iti pute. Si ti se
mai si intampla tie toate nenorocirile. Nu dansezi cu cine vrei musai, nu te
tii in axa, nu e buna muzica, nu e buna podeaua pentru pivoti, glezne, genunchi,
inima, e scumpa cafeaua, e amara apa. Maruntisuri de-astea.
Ok, serios vorbind
acum, toate treburile de bun simt e bine sa existe.
Unu, doi, trei, zece
oameni simpatici care sa organizeze milonga. Daca starea lui/lor e buna, se
simte in atmosfera. Ies zenu, karma si feng-shuiu un pic mai usor. Motiv pentru
care noi bem inainte. Apa! Nu sariti! :P
Locul sa fie placut,
primitor, neprafuit – ca sa parafrazez pe cineva cu care vorbeam la milonga. Nu
intotdeauna calitatea parchetului si preturile barului sunt pe primul loc. Conteaza, evident. Dar aici e loc de
adaptare. Si imbunatatire. Ca daca nu e spatiul tau sa il faci cum vede inima
ta tanguera minunea dansului astuia, faci si tu ce poti in limitele date.
Muzica e foarte
impoartanta. Deci DJ-ul. Desi observ ca e, de fapt, o combinatie intre energia
cu care vine omul aducator de tande si muzica in sine. Da, daca se pun numai
tande de taiat venele... pardon! romantico-dramatice toata seara, asta cam
omoara cheful. Dar vorba aia: cum e omu asa si muzica J Ca sa nu mai vorbim de
preferintele dansatorilor fata de muzica, fata de DJ, fata de organizatori,
fata de locul in sine.
Mai sunt si factorii
externi – frigul sau caldura, locul de fumat sau ala de dat cu capu’ etc.
Si or mai fi chestii de
enumerat aici. Multe. Le stiti mai bine ca mine ca dansati mai des.
Dar cand vin oamenii si
spun ca ei se simt bine pentru ca le place dansul si atmosfera, nu pentru ca e
parchetul perfect – e ceva.
Si zau ca peste toate
astea troneaza (ca suna prea bine รก
la GoT :P) de foarte de sus Cheful! A.k.a. starea fiecaruia. Dimpreuna cu
ceilalti curteni: toanele. Nu doar femeile le au :D
 |
| photo credit: zOOmer |
Si ca sa inchid cercul,
revin la mine. De fapt, n-am plecat de la mine deloc. Am avut toane cu galeata
in ultima vreme. Nu, nu s-au terminat inca, desigur. De multe ori mi-am spus in
ultimul an ca tangoul nu mai e pentru mine. Sau eu pentru el. M-am intrebat
daca plec, o sa ma astepte asa cum se spune? O sa planga dupa mine? (evident ca
nu tangoul. Shhh!) Am privit pe rand cu ravna, suparare, deprimare,
superioritate, dorinta, detasare catre tango. Si nu o data am „decis” ca
relatia noastra a ajuns la capat.
Nu am niciun raspuns, nu-l
asteptati. Si nici nu stiu cum sa fac sa am mereu chef ca sa imi fie bine la
tango :) E tumultoasa relatia asta. Tind sa cred ca nu e o chestie care mi se
intampla numai mie. Insa as spune doar atat: am inteles ca relatia mea cu
tangoul e relatia mea cu mine. Nu am cum sa fug. Asa ca mai bine stau pe dosul
meu (:-O) si ma impac cu mine. Apoi merg la o tanda. Am totusi impresia ca
tangoul asteapta. Ah, si inca ceva: unii oameni vin, altii pleaca. Daca ma leg
de ei, va fi mai greu.
Hai ca am dat-o prea in
serios. Dar treaba cu cheful – care nu e o noutate, clar – e buna de reamintit
cateodata cand ma iau prea in serios. Nu de alta, dar stiu sigur ca o sa mai am
perioade in care o sa uit asta.
PS: Nu am 10,3 chestii
de enumerat, stiu ca v-ati prins :P
PPS: Da, am mintit un
pic-pic-pic undeva in text :D
Cora
No comments:
Post a Comment