Sa nu ne ascundem dupa
deget! Ca in orice domeniu, si in tango, raspunsul este DA! :)
Sa luam, de exemplu,
marimea pasului. Se intampla destul de des, cel putin la inceput (primele ore
de curs, primele minute cu un partener nou etc) sa nu se potriveasca marimea ei
cu marimea lui si sa apara accidente. Teoria larg acceptata zice ca leaderul
este cel care ar trebui sa ajusteze dupa pasul followerului. Vorba cuiva: “daca pasii ei sunt mici, mici, degeaba ambitiile lui sunt mari,
mari” :) Oricum, aprecierea lungimii pasului imprimat de un leader este o
provocare la inceput. La fel cum si imprimarea constienta a unei anume marimi a
pasului este o piatra de incercare si pentru leaderii incepatori. Asa ca
rabdare, indulgenta si multa practica. Si se rezolva.
Si pentru ca vorbim de
pasi, imi mai vine in minte un exemplu: marimea pantofilor. Pentru domni
marimea pantofului e indicat sa reflecte doar marimea talpii :) Un pantof cu
varful mai lung nu face decat sa incurce, sa impiedice (atat propria persoana,
cat si partenera), sa nu permita folosirea simtului tactil. Pentru ca da, un leader
atent va folosi acest simti in miscarea pe podea: sa stie unde sunt marginile
pantofilor ei pentru a face tot felul de nebunii care sa aduca zambete si nu
grimase pe chipul ei ;) Sau al privitorilor.
Pentru doamne, acelasi
sfat: varful celui mai lung deget de la picior sa ajunga la aproape marginea
pantofului. Un pantof prea lung va duce la impiedicari si aprecierea ingreunata
a pasului (mai ales ca followerii calca spate mai mult). Un pantof prea scurt
inseamna ca degetele vor atinge podeaua si riscul de accidente e mai mare.
In ceea ce priveste
tocul… pentru leaderi ar fi indicat sa pastreze marimea tocului unui pantof
clasic (cam 1cm) - rolul lui este de a conferi o stabilitate in postura
naturala in tango. Exista si pantofi cu toc mai inalt pentru domni, dar eu nu
le inteleg scopul… Iar pentru doamne, parerea mea e: mare e bun :) Un toc inalt
ajuta mult la postura si la intampinarea podelei pe pasul spate fara
zdruncinaturi.
Tot la subiectul asta o
sa ma leg si de marimea cortinelor. Acelasi standard (mentiune: e unul verbal,
dat de experienta, nu scris in carti) zice ca o cortina ar avea intre 25 si 45
de secunde - timp in care leaderul sa conduca partenera la locul ei si sa invite
alta doamna. Se mai practica si cortine - melodii intregi, de obicei tango
alternativ. Asadar aceste cortine sunt dansabile. Aici va conta marimea
dorintei de dans si rezistentei :D Mai sunt cortine - melodii intregi de alt
gen dansabil (salsa, lindy etc), care sunt folosite acolo unde se stie ca
dansatorii sunt si din aceste categorii. DJ internationali mai folosesc folclorul
local in cortinele de la milongile din anumite tari (Marcelo Rojas spunea ca ii
place foarte mult sa faca astfel de surprize dansatorilor cand calatoreste).
Dar parerea mea e ca o milonga intreaga cu cortine intregi e obositoare si mie
mi-ar rupe energia. E dupa gusturi si comunitati marimea acestui subiect :)
O discutie mai grea e
despre marimea egoului in tango (si, evident, nu numai). Cu cat vechimea in
tango e mai mare, cu atat creste si riscul ca egoul sa fie mai bine hranit.
Pana la urma aici cel mai mult conteaza materia prima ;) Dar e clar ca atunci
cand esti apreciat, gadilat si vanat (valabil si in varianta feminina) se umfla
putin egoul si te simti bine. Intrebarea e: cat de mare sa fie pana nu
deranjeaza? :D Raspunsul e de bun simt :)
Mai sunt subiecte care
pot fi vazute prin lupa asta: haine, accesorii, evenimente, sali de dans, pista
de dans… Insa le las deschise si invit la discutii despre cele de mai sus si
altele dupa placul Marimilor Voastre :D
Ah! Inca unul mic (:P)
- visele. Marimea viselor in tango - visul de a dansa ca Juana Sepulveda, de exemplu. Sau visul de a avea scoala ta de tango. Sau visul de a merge la Buenos
Aires. Sau… mai ziceti!
Cora



No comments:
Post a Comment